Povesti de adormit adultii!

     Oricat as incerca sa fiu de rationala, oricati prieteni barbati am, nu o sa reusesc niciodata sa inteleg ura dintre suporterii echipelor de fotbal. Serios acum... de ce trebuie sa-l injur pe unu doar pentru ca e rapidist si eu stelist si mai mult de atat de ce trebuie sa merg pe stadion si in loc sa fiu atenta la meci, sa-mi sustin echipa preferata trebuie sa strig toate incantatiile invatate in copilaria timpurie in fata blocului? Pe fotbalisti ii doare in cur pana la urma, termina meciul, merg toti la o bere, doua, trei, canta manelele echipei adverse si la sfarsit poate se lasa cu un gang-bang si tu pleci ca prostu acasa la nevasta-ta aia grasa injurand sistemul, echipa impotriva careia a jucat echipa favorita, pe soacra-ta, pe patron, pentru ca aia au fost atat de prosti incat si-au luat vreo 2 goluri cu poarta goala. Poate ca lipsa testosteronului ma pune in pozitia asta... nu am destul spirit competitiv in mine.
     Insa sunt suficient de agila sa-mi dau seama ca si clasa politica se bazeaza pe spiritul romanului de a se injura, de a se ura pentru orice cacat. In fiecare an electoral incep certurile si fiecare isi sustine favoritul de parca ar avea de castigat un post cheie in Parlament iar pe ei ii doare in cur. Sunt niste meduze fara endoschelete, fara exoschelet care merg dupa curent. Isi schimba partidul mai des decat prostituale saptamanale duse in vilele din Snagov si traiesc bine-mersi pe banii imbecililor care plang dupa fosti.