Saptamanile ce au trecut, am facut un experiment, plictisita si satula fiind de atata pretinsa inteligenta, de atata frustrare si oameni complexati ce se vor atotcunoscatori. Desi a fost enervant, m-am distrat copios, uneori am fost dezamagita dar apoi m-am distrat din nou.
Ca sa o nu ard mai mult pe filosofie ca plictiseste, ideea a fost urmatoarea: Am luat cativa oameni, mai exact toti cu care intram in contact, toti cu care vorbeam si in timpul unei discutii aruncam voit, cate o balarie, doua, daca mi se permitea ajungeam la un lan intreg de balarii intelectuale si asteptam o reactie. De multe ori, nu numai ca nimeni nu reactiona la absurditatile pe care le ziceam, insa, eram aprobata si de cateva ori chiar am fost sustinuta. O alta parte a experimentului a fost sa fac cate o gluma care nu avea nici un sens, oricat de ad litteram ai fi incercat sa o traduci. Unii radeau, altii zambeau cu subinteles ca si cum numai ei ar fi inteles adevaratul sens al glumei mele (de altfel, fara cap si fara coada).
Poate, o sa se inteleaga ca ma dau eu mare inteligenta , insa nu este asta motivul pentru care m-am jucat(desi se stie ca modestia mea se poate asemana cu o oaza in desert), adevaratul motiv fiind faptul ca vroiam sa-mi demonstrez inca o data cat de incuiati, de ipocriti si de falsi am devenit. Purtam discutii doar de dragul de a le purta, aprobam orice cacat ni se arunca pe gat doar pentru ca stim ca ala care-l vorbeste are un IQ cat de cat decent. Mi-am demonstrat cat de usor este sa fim manipulati si ce marionete suntem. Din fericire oamenii la care tin, prietenii apropiati si ceva oameni de la care aveam pretentii nu m-au dezamagit si mi-au dat si cate o palma ( figurat vorbind) cand am scos cate o aberatie pe gura.
Stiti care e faza? Eram cica, mai de treaba atunci, ieri fiind intrebata ce e cu mine de sunt atat de sarcastica. De unde ajung la ideea ca, daca vrei sa fii popular si placut de toata lumea nu-ti trebuie minte multa ci doar papagal si cateva neologisme( ca si cum ai acoperi cacatul cu aur).
