joi, 13 mai 2010

Liberté de choisir


Stabilitatea - cea mai proastă invenţie a omenirii, cea mai urîtă metodă de a opri progresul. Poate zic asta pentru că eu nu sunt o persoană foarte stabilă ( din nici un punct de vedere) dar pe mine mă înspaimântă ideea de stabilitate. Zilele astea, m-am gândit mult la ce se întîmplă cu oamenii, de ce la un moment dat se plafonează? Am întalnit foarte multe cazuri de oameni geniali care ar fi putut realiza ceva dar la un moment dat s-au pierdut... a apărut soţia/soţul, un copil, poate şi un câine şi o soacra enervanta şi s-a dus dracu tot. Nu mai poţi să pleci unde vrei, trebuie să te gândeşti la altcineva înainte de tine. Eu una mă simt sufocată de tot ce e în jurul meu, vreau să plec... oriunde... să schimb mediul, oraşul, oamenii. Şi nu e prima dată când simt asta, ultima dată am plecat în Timişoara, însă acum nu mai merge, nu mai pot sta mult timp aici.            
  De multe ori mă întreb dacă o să mă pot stabili vreodată undeva sau o sa fiu ceva trecator prin diferiti colţuri de lume, pentru diferiţi oameni. Acum mă întreb dacă o să am curaj să postez aşa ceva, poate că nu, sau poate că ar fi mai bine să fiu sinceră cu mine şi să eliberez gândurile astea! E prima dată când scriu ceva fără să analizez fiecare virgulă, şi imi dă o stare bună... aşa că la dracu... o să postez... acest post e ca o poza facută cu ochii închişi, nu şti ce va ieşi dar speri că îţi va plăcea!

9 comentarii:

  1. Se pare ca a meritat asteptarea...
    Sincer...Alege tu un loc... si poti sa te bazezi pe o persoana care sa iti tina companie sau sa te streseze... inclin spre a doua varianta.

    Una peste alta... vreau sa ma plfonez... numai dupa ce am consumat cantitati industriale de Hidrogen.

    Bafta,

    RăspundețiȘtergere
  2. hm... mai am putin de asteptat! Nu-i foarte mult... vreo 2 ani si ceva!

    RăspundețiȘtergere
  3. Auzi, da tu de ce mi-ai copiat ideile la indigo? Si sentimentele, si parerile? Da' cum iti permiti? Sa-ti fie rusine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Da' mie mi-ai sters comentariul? Sau am gresit eu azi noapte si n-am trimis? Ca spusesem ceva inteligent, ma jur!!! :))))

    RăspundețiȘtergere
  5. Aaa, acu' m-am prins. Scrie ca o sa fie vizible dupa approval. APRUVA_MA , te rog, ca-mi place la nebunie blogul tau, vorbesc serios!

    RăspundețiȘtergere
  6. scuze pentru ... ineptiile Danielei Totter.

    Este unul din conflictele mele care se pare ca se revarsa si asupra altora.

    E o simbioza perfecta intre droguri si prostie...

    Imi cer scuze inca odata

    RăspundețiȘtergere
  7. Oana, nevoia de schimbare este una dintre putinele "constante" din viata mea... Din moment ce mi-ai publicat comentariile, banuiesc ca ti-ai dat seama ca nu eram deloc ironica si ca, intr-adevar, ma regasesc in ceea ce scrii...
    Ti-am citit comentariile pe pagina lui Cristi si de acolo am ajuns la blog-ul tau care este incitant si plin de prospetime...xox!

    RăspundețiȘtergere
  8. Cred ca raspunsul este diferit de la persoana la persoana... unii simt nevoia de a se afla permanent in miscare, de a fi liberi si de a experimenta in fiecare zi ceva nou, pe cand altii simt nevoia sa simta pamantul sub picioare, sa aiba un loc sau o persoana de care sa se ancoreze si care sa le ofere energie.

    RăspundețiȘtergere

Comenteaza ... dar asuma-ti comentariul!