Nonsensuri

Saptamanile ce au trecut, am facut un experiment, plictisita si satula fiind de atata pretinsa inteligenta, de atata frustrare si oameni complexati ce se vor atotcunoscatori. Desi a fost enervant,  m-am distrat copios, uneori am fost dezamagita dar apoi m-am distrat din nou.

Ca sa o nu ard mai mult pe filosofie ca plictiseste, ideea a fost urmatoarea: Am luat cativa oameni, mai exact toti cu care intram in contact, toti cu care vorbeam si in timpul unei discutii aruncam voit, cate o balarie, doua, daca mi se permitea ajungeam la un lan intreg de balarii intelectuale si asteptam o reactie. De multe ori, nu numai ca nimeni nu reactiona la absurditatile pe care le ziceam, insa, eram aprobata si de cateva ori chiar am fost sustinuta. O alta parte a experimentului a fost sa fac cate o gluma care nu avea nici un sens, oricat de ad litteram ai fi incercat sa o traduci. Unii radeau, altii zambeau cu subinteles ca si cum numai ei ar fi inteles adevaratul sens al glumei mele (de altfel, fara cap si fara coada).


Poate, o sa se inteleaga ca ma dau eu mare inteligenta , insa nu este asta motivul pentru care m-am jucat(desi se stie ca modestia mea se poate asemana cu o oaza in desert), adevaratul motiv fiind faptul ca vroiam sa-mi demonstrez inca o data cat de incuiati, de ipocriti si de falsi am devenit. Purtam discutii doar de dragul de a le purta, aprobam orice cacat ni se arunca pe gat doar pentru ca stim ca ala care-l vorbeste are un IQ cat de cat decent. Mi-am demonstrat cat de usor este sa fim manipulati si ce marionete suntem. Din fericire oamenii la care tin, prietenii apropiati si ceva oameni de la care aveam pretentii nu m-au dezamagit si mi-au dat si cate o palma ( figurat vorbind) cand am scos cate o aberatie pe gura.
Stiti care e faza? Eram cica, mai de treaba atunci, ieri fiind intrebata ce e cu mine de sunt atat de sarcastica. De unde ajung la ideea ca, daca vrei sa fii popular si placut de toata lumea nu-ti trebuie minte multa ci doar papagal si cateva neologisme( ca si cum ai acoperi cacatul cu aur).

O primavară... perfectă

După mult timp, graţie unei ierni lungi şi perseverente, am reuşit să mă bucur cu adevărat de primăvara.
Tocmai de asta, mă gândeam, ce bine mi-ar prinde o plimbare pe malul Begăi. Îmi, şi anume introduc căştile în urechi, setez un volum cât să nu aud nimic în jur dar să nu-mi sangereze timpanul şi plec din cameră. În parc totul absolut perfect...
Bega liniştită îşi întindea braţele pentru a-şi oferi afecţiunea timisorenilor dornici să se plimbe şi să contemple minunăţiile naturii; nişte porumbei zburau agitaţi deasupra apei parcă vrand neapărat să contrasteze cu peisajul, cîteva cupluri de batrânei se plimbau linistiti de mâna, cupluri de tineri se sărutau tandru pe banci mângâiaţi de soarele blând... totul perfect.... pana cand ...
Dau cu ochii de fauna nedorită, de piţipoance în călduri urcate pe tocuri imense ce se incăpătânau să se înfigă in pamântul incă umed, şi le îngreuna acestor specimene misiunea, si anume, poze pentru haifaiv.... scot caştile din urechi cinci secunde şi-mi trece pe la urechi un „ uite pisi, deja infloreşte păpădiile, şi ce frumos se vede soarele în apa, fa!” răspunsul ei fu : „ ahaaaaaaa”. Mai încolo trei grase ostentative, imbracate in colanţi, chinuie un copac, sprijinindu-se de el, doar doar o să iasă bine în poze. Pe o bancă, doi puşti de maxim 10 ani fac poşta o ţigara... totul e perfect... îmi bag căştile în urechi din nou, dau volumul la maxim chiar de o să surzesc si mă uit numai în pământ până ajung în cameră...
totul putea fi... perfect!

Cei trei boschetari!

Au fost odata, caci altfel nu mai povesteam, 3 boschetari. Ei se numea Balos, Portu si Arama si erau cei mai buni boschetari din garda regelui Troaca, aveau cele mai groase lanturi ( din cositor veritabil) pe care le purtau cu fala pe tricoul inscriptionat cu : « Mama-i curva ! » si din masinilor lor se auzeau cele mai imputite manele din cate au existat. Intr-o zi in regatul lor ajunge tanarul C’Arte-nu-am care acceda si el la statutul de boschetar sef, insa pentru a primi acest titlu trebuia sa se dueleze cu cei trei mai sus mentionati. Lupta nu era usoara caci trebuiau trecute multe probe grele si asidue si pe deasupra trebuia sa demonstrezi ca te incadrezi in zicala : Prost sa fii, noroc ca esti !.

Prima proba, postarea pe haicinci de poze cat mai penibile a fost trecuta cu brio de tanarul C’Arte-nu-am caci deh, ochelarii de soare avea, baie avea, a imprumutat haina de blana a maica-sii si dacia tunata a varului mai mare si tacamul era complet.

Atitudinea de boschetar veritabil se nascuse cu ea caci in familia lor traditia se pastrase din mosi stramosi, stia ca trebuie sa mance seminte si sa scuipe pe jos, stia de asemenea ca numai fraierii folosesc cosurile de gunoi, stia ca trebuie sa tipe cand vorbeste la telefon ca sa auda toata strada ce vorbeste si ca manelele se asculta cat mai tare ca poate si vecinu de la etajul 8 vrea sa auda.

Ultima proba, si cea mai grea trebuia sustinuta atat de el cat si de cei trei actuali boschetari si consta in a se imbata pana aproape de coma alcoolica , mai apoi sa se urce la volan si sa ramana in viata. Din pacate pentru regele Troaca, cei 3 vestiti boschetari si tanarul C’Arte-nu-am nu au fost invatati despre gravitatie si nu le-a explicat nimeni ca daca zbori cu masina de pe un pod sigur o sa pici la un moment dat. As fi vrut sa inchei povestea intr-o nota optimista, din pacate a doua zi au aparut alti si alti boschetari insetati de faima si manele.


Sper ca nu voi fi acuzata de profanarea unei mari opere caci si eu il ador pe Alexandre Dumas.

Busy!!!!!

Fiecare zi are 24 de ore, dormim vreo 8, mancam vreo 2(depinde de fiecare), avem o activitate obligatorie 8-10 insa in tot timpul asta uitam sa ne relaxam macar un minut. Ne facem griji continuu, judecam pe altii, ne ingrijoram daca nu cumva suntem judecati si astfel pierdem extrem de multe. De cate ori nu te-ai intrebat: “Cand a venit vara? Nu purtam ieri paltonul ala dragut care se asorta cu esarfa aceea fabuloasa?”.
Mult timp am dat vina pe clima, incalzire globala, mica glaciatiune... cred ca vina e a noastra, nu mai acordam nici macar un minut lucrurilor atat de nesemnificative insa atat de importante in trecut. Aud tot timpul fraze de genul „ Nu am timp”, „Vreau o zi de 25 de ore!” ce mama dracu sa faci cu ea? Sa muncesti extra? Sau sa barfesti extra? De cate ori iti iei din timpul tau pretios pentru a te gandi la tine, pentru a reflecta la actiunile tale? Faci asta numai cand o dai in bara.
Poate nu ai mai gresi asa des daca ti-ai acorda 10 min in fiecare zi sa te strambi la tine in oglinda fara sa-ti fie frica ca-ti apar riduri sau mai stiu eu ce grozavii.
Cand ai fost ultima data intr-un parc? Cand ti-ai sunat ultima data un prieten si ati povestit o noapte intreaga despre adolescenta? cand ti-ai amintit ultima data de adolescenta? Cand ai dat ultima data muzica la maxim si ai dansat de nebun prin casa? Haideti sa o luam razna macar o data pe luna pentru a nu o lua razna ireversibil la 50 de ani de atata munca.

Autoanaliza

Sunt momente cand iti dai seama ca adevarul este chiar sanatos, atat pentru tine cat si pentru cei la care tii. Cand poti sa te eliberezi si sa spui ce te-a schimbat ca om, ce te-a distrus, ce te-a maturizat. Lucrul trist e ca nu lucrurile bune te maturizeaza ci mai degraba cele mai mari deceptii. Cati dintre noi sunt in stare sa recunoasca ca au fobii si temeri si constrangeri? Putini. Si daca fac asta sunt considerati slabi, neputinciosi si sunt atacatii de „leii” acestei societati morbide. Sunt zi de zi adulmecati si infulecati in cele din urma fara nici un regret, fara a se varsa macar o lacrima de crocodil. Partea cea mai crunta e ca oamenii cu cele mai multe sechele sunt chiar „pradatorii”, cei care mai devreme sau mai tarziu se transforma din vanatori in prada.
Nu ne mai confesam pe deplin nici macar noua insine daramite altcuiva. Negam orice lucru ne-ar putea rani sau amintirea unui lucru ce ne-a ranit. Ne e frica sa ne recunoastem trecutul. Da, am fumat iarba, am baut pana am lesinat, mi-am tras-o cu un tip pe care nu-l cunosteam, am incercat sa ma sinucid, m-am gandit de multe ori sa-mi omor tatal ce avea tentative incestuoase, mi-am tradat un prieten bun sau de ce nu, m-am tradat pe mine fara a avea nici cea mai mica remuscare. Important e ce suntem nu ce am fost insa trecutul nu se sterge cu buretele ci se accepta pentru a fi impacat cu tine insuti. Important e ce sunt acum dar nu am fost niciodata perfecta si nici nu voi fi si pot sa-mi accept atat greselile mele insa si pe
ale altora. Pot ierta, pot iubi si da: sunt atee! Believe it or not!

Extraterestrii exista!!

Desi pare greu de crezut, un grup de oameni pasionati de paranormal au gasit dovezi ale vietii extraterestre. Unde? Chiar la noi in tara. Nu se stie prea multe despre ei si gradul lor de civilizatie dar se pare ca sunt destul de avansati in raport cu noi. De ce s-a afirmat asta? Se pare ca rapesc oamenii inteligenti si le spala creierul. Cercetarile actuale arata ca locurile preferate de ei pentru a rapi sunt: librariile, bibliotecile, teatrul si opera, universitatile, cluburile de literatura, muzeele, centrele de excelenta si alte locuri preferate de oamenii cu un IQ impresionant. Acum 2 saptamani s-a facut o descindere in forta intr-o biblioteca pentru a-i lua prin surprindere pe micutii oameni verzi si spre stupefactia tuturor au fost mai rapizi decat s-a crezut. Nu mai era nimeni acolo in afara de bibliotecara si portar. Si acesta nu este un caz singular.

Problema cu adevarat importanta este faptul ca dupa ce ii rapesc si se folosesc de oameni, le spala creierele, le scad nivelul de inteligenta pana cand acestia nu mai pot nici scrie corect iar partea cea mai proasta e ca folosesc ceva aparate care le da acestora si o culoare mai inchisa a tegumentelor. Cercetarile facute apoi pe acesti oameni arata ca acestia au cu totul alte preocupari, ca de exemplu : valoare, lovele, mertzane, printese, smenari si aparent astea sunt singurele cuvinte pe care le mai folosesc. Insa le-au oferit un loc unde sa se intalneasca : Hi5.com. Pe aceasta cale ii rog si eu ceva: „ nu ati putea voi fiinte superioare si malefice sa inversati acest proces?” .
Va multumesc pentru atentie!